Muzician

Muzician#1

 

 

   Amândoi eram iubitori de romanţe şi cântece de iubire cu care ne mângâiam împreună.

 

   Îmi aduc aminte că eram prieten cu directorul de cămin, tov. Agavriloaie Aurel, din com. Mihăileni. La căminul cultural se mai găseau instrumente muzicale. Puţin mă pricepeam să cânt la acordeon şi asta se datora şezătorilor, serbărilor cu cântece şi jocuri populare şi pieselor de teatru care se ţineau obligatoriu la căminele culturale. Iarna, poliţia comunistă ne obliga să participăm la asemenea spectacole, de aceea devenisem bun prieten cu tov. Agavriloaie.

 

   De dragul soţiei mele mergeam 3 km. pe jos şi mergeam la cămin şi îl rugam pe tov. Agavriloaie să-mi dea acordeonul pentru câteva zile. Ajungeam acasă cu instrumentul în spate şi făceam serbări (şezători) cu copiii mei. Ei recitau poezii şi cântau care mai de care mai frumos. După terminarea programului cu copiii, soţia şi copiii se culcau iar eu începeam programul de romanţe. Mă apropiam de patul soţiei şi în acordul acestui instrument, uşor, încet şi în linişte îi fredonam romanţa La umbra nucului bătrân.

 

 

La umbra nucului bătrân...

 

 

La umbra nucului bătrân

Pe banca învechită

Tu mă rugai să mai rămân

Să te sărut, iubito.

 

În nopţile cu cer senin

Cu şopate de iubire

Romanţa dragă ţi-o cântam

Nebun de fericire.

 

Cântam şi mă desfătam şi eu

De dragostea ei

După ce observam că a adormit

Şi în linişte strângeam

Instrumentul de pe spate

Şi mă culcam lângă ea

Plin de fericire.

 

Viaţa noastră întreagă-a fost

Plină de romanţe

Cântece de dor şi mângâiere

Căci cel de sus aşa ne cere.

 

Să trăim în pace şi iubire

În dreptate şi cu mângâiere

Dumnezeu ne-a dat această avere

Pe pământul binecuvântat

Ce părinţii noştri ni l-au dat.

 

 

(Povestire și poem extrase din proiectul editorial personal ”Călăuzit de Duhul Sfânt” - Ediția a III-a)

Mai multe detalii în secțiunea ”Proiect editorial”