Constructor

Constructor#1

Construcția casei noastre

 

 

   După 15 ani de căsătorie au rezultat din munca noastră de zi cu zi, 5 copii. Aveam casă cu trei camere, dar cam micuţă.

 

   Eram 7 persoane, o familie destul de mare. Îi fac o propunere soţiei mele: „sunt de părere să facem o altă casă mai spaţioasă, copiii sunt mari... mai vin şi ei cu prieteni, poate se vor căsători, o să apară şi nepoţii”.

 

   - O să ne fie cam greu, Fănucă. O să avem putere să facem altă casă?

   - Da, soţie, Domnul ne va da putere. S-a aprobat.

 

   Am început proiectele în care mă consultam şi cu soţia mea, am adunat materiale timp de trei ani iar în 1966 am turnat fundaţia la casă (temelia). Dumnezeu mi-a dat un dar... să construiesc. Toate lucrările au fost făcute alături de copii şi soţie astfel că nu m-a costat nimic deoarece m-au ajutat cu plăcere dorindu-şi o casă mai mare şi mai spaţioasă.

 

   Dumnezeu mi-a luminat mintea şi mi-a dat putere şi curaj să pot face toate operaţiunile unei case: fundaţie, zidărie, şarpantă, acoperiş cu tablă, tâmplărie, sobe şi mobilierul din casă... toate acestea au fost construite de mâna mea, cu puterea lui Dumnezeu. Toată construcţia a durat doi ani după care am intrat în casă nouă. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru sănătatea şi puterea pe care ne-a dat-o la construirea ei. În această casă, în această curte s-au jucat şi au crescut copiii mei şi cei 12 nepoţi care îmi sunt martorii acestei „laude”. Circa 10 ani, toţi cei 12 nepoţi au venit la mine în vacanţa de vară şi se jucau. Mai făceau şi câte o treabă la câmp. Mă pregăteam să am alimente de toate felurile, pentru că ştiam că vine vacanţa şi vin copiii (nepoţii) la bunici.

 

   Bunica era educatoarea lor iar ei într-adevăr o ascultau. Îi învăţa cu cine să se joace în viaţă, cum trebuie să vorbească între ei, cum să-şi împartă jucăriile şi fructele, iar cine le împărţea, la urmă să-şi primească partea. Ce-i mai bun, mai mare şi mai frumos să-i dai celuilalt, iar ţie să-ţi rămână ce-i mai mic. Povestea cu plăcinta nu o scriu. Vă pot povesti Alina şi Larisa, nepoatele mele, căci bunica le-a învăţat iar ele la vârsta de 4 şi respectiv 6 ani, au pus-o în practică.

 

   În mare parte mama Tincuţa, soţia lui Radu (Romică) era cu pregătirea mesei şi cu dormitorul deoarece chiar dacă am făcut o casă mai spaţioasă, tot n-aveau loc să doarmă câte doi pe pat iar pe cei mai mici îi punea şi câte trei în pat, de-a curmezişul, şi chiar pe podea... acolo să fi văzut hârjoană şi joacă până adormeau cu toţii.

 

   Aici, la noi, nepoţii au găsit un loc binecuvântat de Dumnezeu. Aici, bunicul şi cu bunica, împreună cu toată familia, acum nouă ani, au primit binecuvântare de la Dumnezeu prin gura parohului pr. Marian V. cu ocazia Nunţii de Aur. Aici, noi am trăit o viaţă fericită timp de 58 de ani de căsătorie.

 

   Acesta este un loc de neuitat pentru copiii şi nepoţii care au cunoscut şi ei feicirea vieţii.

 

   Această casă părintească nu se vinde deoarece toţi copiii au contribuit la construcţia ei. În acest loc se vor întâlni cu toţii, în fiecare an, în ziua de Sf. Ilie spre amintirea părinţilor şi bunicilor şi locul de joacă al nepoţilor.

 

   Bunicul Fănucă declară acest loc şi această casă muzeu de întâlnire pentru toţi nepoţii şi strănepoţii lui.

 

   Aici Dumnezeu i-a lungit zilele bunicului ca să mai poată scrie rădăcina străbună despre cum a fost ocrotit de Dumnezeu în vremurile capricioase, să fie cunoscută de toţi copii, nepoţii şi strănepoţii.

 

   Şi acum Domnul ne dă tot ce avem noi de trebuinţă ca să trăim frumos şi curat pe pământ. Câţi dintre noi mulţumim lui Dumnezeu pentru aer, apă sau lumină?

 

   De aceea, dragi copii şi nepoţi, luaţi aminte aceste cuvinte scrise de bunicu şi de alţi cărturari, trăiţi-vă viaţa cu frică de Dumnezeu. Din bucăţica mică pe care o aveţi, mâncaţi mai puţin şi daţi celor mai lipsiţi ca voi. Atunci veţi fi mai sătui iar casa voastră nu va avea lipsă de niciun fel de hrană.

 

   Trăiţi în pace cu toată lumea şi nu vă răzbunaţi pe cei care vă fac rău. Răzbunarea este a Domnului.

 

   Tot ce construieşte Dumnezeu noi nu avem voie să stricăm. Puterea Lui este mai presus de cea a omului.

 

 

(Povestire extrasă din proiectul editorial ”Călăuzit de Duhul Sfânt” - Ediția a III-a)

Mai multe detalii în secțiunea ”Proiect editorial”