Apicultor

Apicultor#1Apicultor#2Apicultor#3Apicultor#4Apicultor#5

 

O scurtă povestire: Albinele

 

   Într-o dimineaţă de vară pe la ora nouă, mi-am pus sapa pe spate şi m-am pornit la prăşit. Deschid poarta, fac doi paşi şi aud în mintea mea: întoarce-te... vezi că ai un roi în copac. Auzind aceste cuvinte, mă opresc, mă uit să văd cu cine vorbesc dar nu văd pe nimeni. Totuşi, mă apropii de stupină şi mă uit direct în copac. Într-adevăr era un roi aşezat în copac. M-am întrebat foarte mirat cine ar fi putut să-mi spună aceste cuvinte şi mai ales să şi văd roiul aşezat în copac.

 

   La vârsta mea înaintată nu mă mai pot urca pe scară şi ginerele meu Ticu de obicei coboară roiurile de unde se aşează. Ticu lucrează în învăţământ şi nu era acasă în acel moment. Îl aştept să vină dar în acea zi întârziase şi venise abia seara. I-am povestit apoi întâmplarea cu roiul şi vorbele pe care le auzisem şi am hotărât să îl iau dimineaţa dacă va mai fi. A doua zi pleacă iar la şcoală şi-mi zice: lasă tăticule, dacă vor pleca, nu-i a pagubă... îţi dau de la mine altul. Am rămas puţin supărat, dar aşa păţesc cei mai în vârstă care nu se pot sui pe scară şi le trebuie numaidecât albine. Dar am făcut asta pentru că cei care au albine ştiu că roiurile stau de obicei doar câteva ore şi dacă nu le ia nimeni, pleacă mai departe.

 

   Dar acel roi pe care mi l-a dăruit Dumnezeu a stat două zile şi o noapte. Apoi s-a urcat ginerele în copac şi mi-a coborât roiul. Atunci am făcut un legământ cu Dumnezeu şi am spus că tot ce voi produce de la el, mierea, propolisul, îl voi da celor lipsiţi sau bolnavi. Acest roi are acum patru ani şi se prezintă foarte bine.

 

   Mulţumiţi Celui de Sus pentru acest dar frumos pe care mi l-a dăruit. Amin!

 

 

(Povestire extrasă din proiectul editorial ”Călăuzit de Duhul Sfânt” - Ediția a III-a)

Mai multe detalii în secțiunea ”Proiect editorial”